by

Yo, chicken! Who’s your mommy!

 Trebuie să vă mărturisesc că azi, pentru prima dată în viața mea, am dezmembrat un pui. Cu gândul că pot și eu să fac trei feluri de mâncare dintr-un pui (ca mama) am plecat spre supermarket și-am înșfăcat cel mai dolofan pui la 14 lei. Îl priveam cu suspiciune încă de când era pe raft.
După câteva ore s-a produs inevitabilul: eu și puiul – face to…puimortfărăpeneșifărăcapgatasăfietranșat. Trebuie să recunosc că, decât să mă bagi la bucătărie să-ți gătesc ceva, mai bine mă pui să bat un cui prin casă. Am noroc că iubitul meu e bucătar, altfel muream dracu’ de foame.

Revenind la confruntarea cu puiul, iau cel mai mare cuțit (cum am văzut eu la bucătarii ăi mai tari) și mă apuc să tai pulpa, după cum m-au sfătuit (nu neapărat în ordinea asta): mama, iubi, Diana, cumnățel și, parcă, Oana. Prima pulpă s-a dus frumos, zici că era cumpărată din magazin. Hai, că te descurci! Trec la a doua pulpă, timp în care-mi aminteam cu bucurie că-s doar două. Și mă opresc. Ptiu, drăcie, ăsta avea două picioare inegale; oare cum și-o fi dus, săracul pui, traiul până să ajung să-l mănânc eu într-o forma total inestetică…? O fi fost șchiop la viața lui? Eh, nici nu mai contezi mort.

Aripile. Piece of cake! Bă, dar acum eram într-o dilemă. Diana a zis să pun mâna și să simt despărțitura dintre spate și piept, să bag cuțitul la 45 de grade și să încep să tai pe linia aia. Mă-sa-n cur. Tai și eu pe o linie imaginară, că doar am orientare-n spațiu, ce dracu’! Și tai cu cea mai mare precizie pe care am avut-o vreodată în tranșarea unui pui, adică fix în momentul ăla.
Puf a avut un feeling, că, parcă, nu prea mă mai privea cu aceeași ochi. Părea îngrozit de ce se petrecea pe masă. 

Ăsta era momentul decisiv. Brusc, m-a trântit gândul că asta ar trebui să fie o surpriză pentru iubi când vine din delegație. Și am zis, what the fuck, dacă-i tai fundul și pielițele și copitele, ce mai contează în ce forma-l îngurgitează? (p’asta cu îngurgitarea o știu de la Badea).

Și, fără să-mi pierd speranța am continuat până am reușit să despart, într-un fel sau altul, spatele de piept! L-am tăiat cam câș, dar apoi am redresat-o cumva, mă gândeam că pot să fac o fripturică din cubulețe sau, mă rog, fâșii de pui.
Gata! Încă două exemplare și mă angajez la abator!

Doar că, în plan aveam să fac ciorbă din spate și aripi. Am încercat să tai spatele, astfel încât să aibă și o formă decentă, dar am sfârșit prin a-l ciopârți și pe ăla. Au rezultat două bucăți de spate, două aripi (care chiar arată a aripi) și am mai pus o pulpă, la mișto, ca să nu fie prea puțină carne. Le-am spălat bine și le-am aruncat în oală.
Fi-r-ai al dracului de pui, de-acum te cumpăr gata tăiat!