by

Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă!

Dacă până de curând era mult mai fain să vezi o emisiune de televiziune pe net, unde reclamele interminabile erau tăiate, acum site-urile au devenit mult mai enervante. Orice filmare pe care vrei s-o vezi începe și se termină cu o reclamă. Mai mult, chiar au început să pună reclame și în timpul video-ului pe care-l urmărești. Indiferent că e de câteva minute sau o oră, cineva îți pune pauză pe interes și intră în scenă tanti Maria ca să-ți povestească despre vreun detergent.

Grosolăniile nu se opresc aici. Unele site-uri au câte o reclamă care acoperă tot conținutul și să nu vă mirați dacă, atunci când faceți click pe ”închide”, ea va rămâne, în mod abuziv, sub ochii voștri. Eu îmi pierd interesul instant. De cum văd astfel de mizerii închid pagina și o trec în shit list. Dacă țopârlanii ăia care se ocupă cu marketingul au impresia că cineva e oligofren, n-am pic de milă pentru traficul lor.

Înțeleg că e foame de bani și în jungla asta suntem prea mulți, avem prea mulți bani pe care trebuie să-i lăsăm undeva și puterea de convingere este importantă. Dar este trist cum cineva crede că în spatele calculatorului sunt niște retardați care abia au auzit de adidași. Mai de bun simț mi se pare o reclamă evidentă într-o parte a paginii, fără să monopolizeze în mod nesimțit informațiile la care eu, interesatul, vreau să ajung.

Atâta timp cât informația este la îndemână, pot afla și singură ce e bun și ce nu, pot alege singură ce vreau să cumpăr, fără să-mi apară o bunăciune zâmbitoare care să mă convingă să cumpăr 5 baxuri de ceva pentru a primi un săpunel. Dacă tot am ajuns la promoții, trebuie să spun că majoritatea e jenantă. Mi-ar fi rușine să prostesc lumea cu o bombonică inclusă în preț. Dacă am fi niște oameni pisați să analizăm fiecare preț, fiecare ofertă, promoție sau alte chestii care ne determină să dăm bani, am observa că nu e nicio afacere pentru noi. Nu economisim, nu dăm mai puțini bani pe ceva mai mult, pur și simplu e aceeași Mărie cu altă pălărie.

Mai nou, la casele de pe la supermarketuri (gândindu-se probabil că n-ai cheltuit suficienți bani) îți oferă spre cumpărare un loz necâștigător, un card de cumpărături pe care se adună niște puncte nefolositoare, mai un burețel sau ce mai sunt vânzătoarele obligate să-ți bage pe gât.
N-am nimic împotriva reclamei, atâta timp când cineva nu îmi invadează spațiul pentru a mă face, în mod insistent, să devin interesată. Și cel mai grav e că încet, încet, vom avea din ce în ce mai puține ocazii să spunem NU. Probabil, flood-ul de reclame va intra în obligațiile fiecărui cetățean.