by

Treaba cu psihologii…

De când bântui prin domeniul ăsta am fost nevoită de foarte multe ori să explic ce înseamnă, de fapt, psiholog și de ce lumea fuge de terapeut ca de psihiatru. În primul rând, cei care absolvesc Facultatea de Psihologie, primesc titulatura de psiholog. Asta ar fi meseria lor. Însă, Psihologia se împarte în patru domenii mari și late:
– Psihologie clinică și psihoterapie
– Psihologia muncii, transporturilor și serviciilor
– Psihologia educațională, consiliere școlară și vocațională
– Psihologia apărării și siguranței naționale

Astea sunt specializările pentru care se obține dreptul de liberă practică, pe care trebuie să le urmeze fiecare psiholog, pentru că, doar cu facultatea nu prea ai ce face.
Dacă vă întrebați unde puteți lucra când veți fi mari, iată domeniile de activitate în care pot profesa psihologii:
Justiţie, Sănătate, Mediul de Afaceri, ONG-uri, Cabinete Private, Sport, Resurse Umane, Industrie, Învăţământ, Cercetare, Poliţie, SRI, Armată, Institute de Investigare Socială, Administraţie Publică, Publicitate,Transporturi, Politică.
Teoretic, opțiunile sunt atât de multe, pentru că psihologul e bun în lucrul cu oamenii. Practic, alții ocupă posturile noastre :))

Acum să vă spun de ce nu e nimic rău în a merge la terapeut. Fiecare om are în viață  momente bune, rele sau tragice. Noi deținem resursele necesare pentru a gestiona atât binele, cât și răul care ni se întâmplă. Există, însă, întâmplări nefaste, pentru care aceste resurse nu sunt suficiente. Nu avem capacitatea de a trece singuri peste ceva care ne-a afectat peste limita îndurabilului. Atunci, majoritatea apelează la oamenii apropiați. Pentru că și ei sunt psihologi :) Pot exista persoane care efectiv te repun pe picioare, fără să aibă vreo specializare în domeniu. Cum? Simplu, se găsește puntea de comunicare favorabilă, prin care îți sunt transmise resursele suplimentare, care ajung la nevoile tale, pentru ca tu să treci mai ușor peste. Și un copil poate fi un psiholog pentru voi. Unele lucruri pot părea ridicole, dar la un studiu mai detaliat, ați putea fi surprinși câtă logică au toate astea.

Fiecare perioadă nefericită are nevoie de timpul ei de vindecare. Iar acest lucru este normal. Se numește  travaliul de doliu. Asta înseamnă că pentru un deces, un divorț sau alt impact asupra voastră, care vă scoate din sistem, dețineți resursele pentru a merge mai departe. În momentul în care aceste resurse despre care vă vorbeam nu sunt suficiente, apelăm la un specialist. Ce se întâmplă acolo? Există metode și tehnici cu care terapeutul te determină să te ajuți singur. Psihologul nu dă niciodată sfaturi și nu judecă. Nu este vreun salvator, care deține adevărul absolut,  pe care trebuie să-l venerezi și de care trebuie să depinzi. Nu te duci la el ca și când ai avea nevoie de o pastilă, să te binedispună. Nu continui terapia dacă nu mai este nevoie. Nu este specialistul la care să te duci doar ca să auzi ce-ți convine sau să depozitezi toate mizeriile.

Din păcate, la noi încă nu este formată mentalitatea cu shrinku’ și încă se privește cu teamă vizita la psiholog. Nu este nicio rușine, iar cine blamează sau ia la mișto chestia asta, din punctul meu de vedere are nevoie de informații suplimentare înainte de a trage vreo concluzie.
Pe de altă parte, facultatea insăși este o experiență deosebită :) Este fascinant să înveți și să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău, să găsești explicații la tot felul de chestiuni aparent inexplicabile din comportamentul oamenilor. Însă niciodată să nu credeți că psihologii sunt niște zei. Am întâlnit ”mafalde” care au citit două rânduri de cancan și apoi dădeau impresia că sunt atotștiutori.
Sunt oameni normali, cu o viață la fel de bună sau dezastruoasă ca a tuturor, care, la rândul lor, în anumite circumstanțe, pot avea nevoie de un specialist.

Și la psihiatru te duci când ai probleme psihice grave,. În rest, sănătate!