by

Reguli într-o ceartă

Sunt puține certuri dintre prieteni, de care am cunoștință, în care să nu se fi pomenit de secrete spuse pe timpul când toate erau bune și frumoase. E mare lucru să îți păstrezi coloana vertebrală la nervi. Ar trebui să existe niște reguli mutuale atunci când doi se ceartă. În primul rând fără mame. Asta e lege. Oricât de mult degenerează o ceartă, nu coborî la nivelul ăla. E jalnic. Dacă ai fi obiectiv, ți-ai da seama că săraca femeia aia care i-a dat naștere celui cu care te cerți, nu are nicio vină în toată treaba asta. Știu, vrei să-l atingi unde-l doare tare, dar e o armă penibilă.

Pe parcursul unei amiciții au fost multe întâlniri și discuții, când cineva a avut un moment de vulnerabilitate și simțea nevoia să-ți împărtășească dureri sau reușite, menționând și eventualele stângăcii sau detalii ”de culise” peste care s-a pus o pecete a confidențialității. Vrând, nevrând, ai fost martorul unor confidențe pe care trebuia să le ții pentru tine. Când petreci mai mult timp cu cineva, este imposibil să nu iei parte la scăpările stângace pe care le face. În principiu, toți deținem informații prețioase despre câte cineva.

Și vine un moment când apare un conflict, care duce la ceartă. Și fiecare își exprimă frustrările vis a vis de celălalt. Se răscolește tot și se aplică o notă negativă multor chestii cu care, până atunci, tu erai ok. Ești ipocrit. Și-o să-ți zic și de ce. Dacă nu erai un lingău, spuneai pe moment ce-ți place și ce nu. Nu zâmbeai ca un bou și dădeai din cap ca un inteligent când, de fapt, îl criticai în gând sau pe la alții. Când te cerți, e clar că personajul îți displace complet. Vrei să-i dai eject din viața ta cât mai repede, pe o anumită perioadă, până când reveniți la gânduri pașnice.

Nu toată lumea e așa înțeleaptă încât să aibă în vedere niște factori de bun simț într-o situație dificilă. Un al doilea element important e inventarea. Atunci când nu ai suficient de multe argumente, încât să-l dai p’ăla-n cap, trebuie să te faci cocoș în fața alor tăi, să creezi vorbe strong, astfel încât defăimarea să fie asigurată. Pe lângă faptul că ești mincinos și ipocrit, mai ești și prost. Sigur nu ți-a trecut prin cap că nu ești singura persoană care-l cunoaște pe păcătosul ăla pe care l-ai trimis tu la groapă, mai sunt și alții ca tine (da, nu ești special) care pot confirma sau infirma spusele tale și atunci te cam faci de cacao.

Am reușit performanța de a nu folosi cuvinte injurioase atunci când am o dispută cu cineva. Puteți să vă dați singuri niște teste și să vedeți cât de tare e :) Ceartă-te inteligent, nu ca un țăran prost. Că știm cu toții cuvinte și sigur nu-mi spui vreunul nou. Încearcă să te iei fix de ce te-a deranjat ultima dată, ce-a pus capac, de ți-a sărit ție muștarul. Dacă ții la omul ăla și nu ai de gând să rupi prietenia cu el, ai șanse mari să nu devii penibil. Pentru că orice spui sau faci, clar este luat în considerare ca și precedent. Pe lângă asta, nu te arunca la termeni așa rapid. Nu considera prieten pe oricine. Dacă v-au unit câteva conjuncturi și vreo două beri, asta nu înseamnă că sunteți frați de cruce. E valabil și dacă v-ați ajutat la nevoie. Eu una ajut și un necunoscut dacă am timpul, resursele și cheful necesar. M-aș axa mai mult pe feeling-ul pe care-l am în preajma unei persoane. Dacă am acel confort psihic care mă face să-mi doresc să fiu cât mai mult în preajma acelui om, atunci mă pot pronunța.

O altă regulă într-o ceartă care mi se pare importantă e legată de public. Știu, trebuie să ai aplaudaci atunci când îl spurci pe ăla. Altfel n-are farmec. Stima ta de sine crește prin modalități ciudate, iar asta e una dintre ele. Sunt atâtea modalități prin care îi poți spune DOAR lui ce ai pe suflet, încât nu ai nicio scuză. Iar dacă te-au luat dracii pe moment, poți face un efort de-a lăsa decibelii mai jos.

Înainte de a te arunca la gâtul cuiva, rezervă-ți câteva secunde să procesezi tot show-ul pe care vrei să-l declanșezi. Ia în vedere niște chestii, astfel încât să eviți detaliile de mahala. Toți savurează cu entuziasm un scandal, dar numai voi sunteți actorii principali despre care se va vorbi. După o vârstă, altfel se gestionează conflictele. Nu mai suntem în clasa a patra, să ne dăm cu cartea în cap sau să ne scoatem pe interval în curtea școlii. E ridicol, mai ales că există și legi în fața cărora trebuie să răspundem și sigur nimeni nu are chef să stea la răcoare nici măcar o noapte.

Mereu am încurajat lumea din jurul meu să-mi spună verde-n față. Orice. E clar că nu putem împărtăși idei sau acțiuni comune. De aia există liberul arbitru. Dacă am călcat pe coadă pe cineva, e normal să știu, poate că nu mi-am dat seama din cauză că port patrujdoi la papuc. Știu, ține de bun simț, unii sunt timizi bla bla bla. Dar ce nu înțeleg e chestia asta: n-ai avut curaj să-mi zici pe moment și ai acum, când te-au luat dracii? Ceva nu prea se pupă. Stai acolo și aduni în tine frustrări cu gândul că sigur se va întâmpla o nebunie într-o zi și atunci vei avea ocazia să te eliberezi? Iarăși ridicol. Plus că, pe mine nu mă mai interesează că acum șaptijde ani te-am atins din greșeală și nu ți-am cerut scuze. Deci jumate din cearta noastră e formată din argumente inutile.

Aș mai avea de scris, dar am dat preview și nici eu nu cred că aș citi așa mult la ora asta :)
Fiți liberi să vă folosiți de comentarii pentru completări.
For the record, nu m-am certat cu nimeni zilele astea, nu de la asta m-am luat cu subiectul :)