by

Psihoza limbii române

Iată cum mă poate enerva cineva de dimineață:

După ce am citit trei rânduri  în care aveam senzația că mai are puțin și se roagă de mine să fiu dășteaptă, mă izbește fix ca o xenă, dându-mi doar zece secunde să reacționez. Și-mi vine să-ți zic, măi Tită, cum dracu’ vrei să te bag în seamă, dacă tu n-ai proprietatea limbii române? Înțeleg că vrei să lansezi ceva fabulos, dar ȘI mai spectaculos era dacă foloseai și tu o diacritică (pentru că, vorba cuiva, vorbești cu diacritice) sau, de ce nu, dacă mâncai un i sau doi.
Ca student, m-ar speria gândul că ar trebui să lucrez pentru tine. Și îți mai spun că NU de asta am băgat o grămadă de timp, bani și energie în facultate. Pare rău. Nu m-ai convins.