by

pa pa, cori

Nu plâng, pentru că nu-mi amintesc să fi fost vreodată supărată în puținele împrejurări care ne-au adunat. Nu mă bucur, pentru că nu știu exact unde ești acum și dacă ți-e mai bine. Sunt doar îngândurată. Nu știu care-s criteriile de selecție pentru moarte, nu știu ce test ai trecut în ultimul timp, de cineva acolo sus te-a ales. Cum naiba să pleci așa, ca nebunul, la 29 de ani?! Erai mereu pus pe ceva, nu stăteai țeapăn o secundă, aveai planuri…pe care chiar reușeai să le realizezi. Ai avut farmecul tău și lumea te-a plăcut, însuflețeai atmosfera și fiecare om care te-a cunoscut își va aduce aminte de tine, cu drag. Pofta ta de viață a fost mereu de invidiat și teribil de molipsitoare, toată lumea își amintește de bancurile tale, de năzbâtiile și de toate momentele care acum au rămas niște amintiri faine. Mă bucuram că te știu acolo, undeva, în viață, vesel, cu siguranță fericit și gata să bucure o ființă, în stilu-ți caracteristic. Oriunde ai fi, sper că au un vin bun. Te pup, Cori.
Cu bine