by

La BRD cu Raiffeisen-u’, că ING-ul era defect.

Trebuia să fac o plată la Raiffeisen repede, repede, pentru că niciodată în viața asta n-am avut răbdare. Merg cu banii la ING să-i depun, pentru a face tranzacția online. Canci. Era defect bancomatul. Sun bestia să intre pe telefon și să-mi transfere el banii. Intră. Trimite. După vreo juma’ de oră de refresh pe homebank și 5 țigări, mă îmbrac și mă duc la Kaufland. Acolo e BRD-ul deschis până la 9, deci m-am scos. Pentru că n-am fost în stare în viața asta să-mi cumpăr o imprimantă, fac și eu niște poze la cele mai importante date de pe factură și pornesc la drum.

Băncile astea de la supermarketuri sunt ca două tonete stradale lipite, în care încap maxim șasă oameni. Dau să intru și mă oprește șăfu’ (știți voi, gardianul ăla care are impresia că e mustăria lui) și-mi zice să aștept în afară băncii, că deja e prea multă lume. Și-mi închide ușa. Când mă uit prin geam, văd trei fufe care povesteau și chicoteau, știți voi, chestii de alea foarte amuzante, femeiești. Am zis că sigur doar una are treabă la ghișeu, celelalte ocupă centimetri pătrați degeaba acolo. Și așa a fost. Iese unul, intru eu și le întreb dacă-s la rând. Au zis că nu și mi-au făcut loc, înghesuindu-se într-un colț, că le era greață să iasă afară.

În sfârșit ajung la ghișeu. Băi, ca o paranteză, eu-s fascinată de astea care lucrează la bănci. Toate-s bune, frate! Așa. Îi explic că vreau să plătesc o factură, n-am avut unde s-o scanez, dar am poze cu datele și cu asta basta. Îmi zice că e cont de Raiffeisen și că nu pot s-o plătesc, decât dacă am cont la ei. Eu știam că am mai depus bani la oameni, la ale căror bănci nu aveam cont. Și-i spun asta! Duduia părea amuzată și mi-a explicat că așa e cum îmi zice ea și nu m-am mai strofocat să reinventez roata. I-am dat buletinul și i-am zis să vadă, că poate din greșeală am cont la ei. Hopa! Am! Dar stai să vezi, că s-ar putea să am și-un comision de plătit, pentru că nu l-am mai folosit de foarte mult timp. Mamă, m-a luat așa o stare din aia cum că eu sigur nu plec de acolo, fără să decartez niște bani la BRD.

Mă pregătesc să demarez procedura, când îmi zice că banii pe care trebuie sa-i plătesc eu Raiffeisen-ului vor fi depuși în contul de BRD și de acolo transferați, iar de ajuns, vor ajunge poimâine. Păi poimâine e sâmbătă! Eu vreau ACUM să intre! Cel târziu mâine la prima oră a băncilor! Nu, că durează mai mult și dacă vreau să intre imediat, să mă duc mâine la Raiffeisen și să-i depun direct acolo. Ok. Deci mie mi-ar fi plăcut ca azi să fi plătit nenorocita aia de factură și nu s-a putut. Dau să plec și-mi vine inspirația: ”auziți, dacă tot sunt aici, aș vrea să-mi închid contul de la BRD, că și-așa nu-l folosesc”. Între timp se formase o coadă măricică în spatele meu, dar nu mai contează.

Completez un formular, pentru că fără un formular ești mort la bancă. Toate-s pe bază de formular. Știți feeling-ul ăla pe care-l aveam, că nu plec de acolo fără să dau bani? Ei bine, m-a costat 14 lei urecheala că nu mai am chef să am cont la ei. Normaaaaaal c-am plătit, ce dracu’ să fac cu atâtea conturi goale?!
Acum, sunt de unde am plecat, factura nu s-a achitat, iar eu trebuie să fac cel mai enervant și torturant lucru posibil: să aștept.