by

Intimitatea pe Internet

Într-o lume care devine din ce în ce mai mică este destul de greu să rămâi în anonimat, împărtășind, în același timp, gânduri și informații doar cui dorești. La prima vedere este un antagonism, dar la o privire amănunțită, orice expui poate depăși granițele confidențialității pretinse. Un exemplu simplu ar fi share-ul de pe Facebook. Chiar dacă ai setat ca doar prietenii să-ți vadă conținutul profilului, tot ce este acolo poate fi dat mai departe oricui.

Fiecare dintre noi își dorește o anumită intimitate, dar cum internetul este într-o permanentă dezvoltare, apar diverse servicii care o erodează. Orice faci  este ușor de găsit pe net și, de cele mai multe ori, comportamentul de pe net reflectă oamenilor imaginea ta din viața reală, astfel că cele două lumi se îmbină. Îmi amintesc de vremea mIRC-ului, când, în spatele calculatorului, fiecare era cine voia. Sub un pseudonim și-un bnc puteai să-ți formezi o imagine inspirată de oriunde. Iar când se făceau întâlniri cu operatori și muritori de rând, era jalnic și amuzant. Oamenii erau complet diferiți. Dacă pe mIRC vorbeau și erau zmei, la masă erau muți și cuminți, iar exemplele continuă. Fiind cam singura metodă de socializare accesibilă oricărui muritor de rând cu bani de netcafe-uri, la vremea aia toată lumea era călare pe el, iar operatorii erau un fel de tatalor. Nu oricine avea acces pe un canal mare, ceea ce-i creștea tare popularitatea, iar lupta era crâncenă.

Spuneam că acum, cu rețelele astea de socializare, toată lumea poate vedea la ce evenimente mergi, cum a fost, cine-a fost, informația se răspândește în timp real, iar ăsta e un lucru mișto. Până la un punct. De fiecare dată când stai țeapăn într-o poză, trebuie să te gândești că în foarte scurt timp vei fi tăguit pe Facebook. Cu sau fără acordul tău, bineînțeles. Dacă zici un banc bun, în secunda șapte apare pe Twitter. Sunt niște servicii pe care oamenii le folosesc cu entuziasm și nu prea are cum să devină plictisitor, pentru că de fiecare dată apare altceva.

Cu referire la un post anterior, cel cu măștile, aș putea spune că la un moment dat fiecare își va crea masca de Facebook, Twitter :) Dacă până acum erai mai relaxat când dădeai o dumă sau ieșeai nașpa într-o poză, acum trebuie să ai grijă ce faci și ce spui, pentru că fiecare utilizator e un fel de paparazzo. Accesibilitatea acestor servicii dezvoltă o transparență vulnerabilă. Suntem determinați să fim mai sinceri și dispuși să oferim mai multe decât suntem conștienți. Iar în momentul în care noi, cu mânuța noastră, oferim ceva la share, instant ne-am asumat responsabilitatea, cu riscul că nu doar cei din friend list pot vedea.

O  să vorbesc puțin și despre stresul cu angajatorii care trag cu ochiul la intimitatea noastră, unde suntem în largul nostru, deloc încorsetați și liberi în exprimare. Dacă cineva are impresia că lumea nu se distrează, nu se îmbată, nu se machiază strident în club, nu dansează pe mese, nu se face de cacao la karaoke, nu înjură, nu are ieșiri de alea gen Doamne ferește, nu spune bancuri porcoase, nu spurcă pe cineva la un moment dat, nu are frustrările proprii etc, atunci e tâmpit. Munca e muncă, distracție e distracție, și nimeni n-ar trebui să confunde asta. Atâta timp cât eu pot face munca aia pentru care tu mă plătești, am tot dreptul să mă destrăbălez în timpul liber. Și mai lăsați-mă cu imaginea firmei, că toți avem păcate, să nu fim ipocriți.

Până la urmă, fiecare va vedea pe pielea lui cât de benefic sau cât de nociv este să folosească aceste servicii de socializare, cu toată expunerea lor. Clar există avantaje și dezavantaje, ca în aproximativ orice. Acum depinde care sunt factorii ajutători, care să le degenereze într-o armă împotriva noastră.