by

Inside girl

Cred că sunt printre puținele persoane pe care le cunosc, cărora le place să stea în casă. Găsesc atât de multe lucruri interesante, încât nu prea mai văd rostul unei cafele pe la nu-știu-ce bar sau alte activități asemănătoare. Nu, nu fug de socializare, dar prefer ca atunci când e vorba să mă văd cu cineva, să zic pas sau să vină la mine.  Poate că mi-am și epuizat cheful de a frecventa toate barurile posibile și imposibile, prin faptul că timp de câteva luni ieșeam zilnic, comandam aceleași espresso mici cu lapte și limonade fărănumărfărănumăr, până mi s-a acrit.

Mi-aș putea face destul de ușor un program de activități interioare pe cel puțin două săptămâni. În primul rând laptopul  îmi poate ocupa lejer jumate de zi, cu filme, noutăți, socializare, blogosferă ș.a. Chiar și pe el l-am achiziționat vara trecută, în locul unei vacanțe. Sunt mai practică de fel, decât să dau o spinare de bani pentru o săptămână de destrăbălare, mai bine îmi iau ceva care are garanție doi ani.  În program mai poate intra cititul. Aș putea petrece ore întregi citind cărți. Într-un timp citeam câte două cărți pe zi și aia eram! Ziua trecea repede și mintea mea era ocupată cu chestii interesante.

Îmi place foarte mult locul unde-mi petrec cea mai mare parte a timpului liber: livingul. E spațios, luminos, răcoros, arată foarte mișto și-mi dă o stare de bine. Uneori mă gândesc că doar un detaliu ca ăsta îmi poate oferi inspirație. De fapt, cam totul îmi place în casa asta: dormitorul mă ajută să mă odihnesc, bucătăria mă ajută să gătesc, existând condiții pentru orice mi-aș dori să fac. Probabil că, dacă nu-mi plăcea, îmi doream foarte mult să plec dracu’. Oriunde. În club merg doar atunci când am chef să dansez. Mulți ignoră aspectul ăsta.  Orice fac afară pot face și în casă, deci nu are rost să mă deplasez. Îmi place să beau cafeaua asortată cu țigări dimineața sau să savurez un pahar de vin bun și singură. Îmi cam plac momentele astea de eu cu mine :) Partea ciudată e că bestia  e fix opusul meu. Dar ăsta nu ar fi singurul lucru ciudat care face o relație să fie mișto.

Oferindu-mi intervalul ăsta de timp măricel dintre ieșiri, ajung să le tratez așa cum trebuie. Chiar mă bucur să ies, mă bucur de cafeaua aia pe care o comand, într-un cuvânt, îmi place și nu mă plictisește. Normal că au apărut și reacțiile oamenilor din jurul meu. Azi, nu, mâine nu, wtf? Am noroc că sunt destui care înțeleg fix chestia asta, că pur și simplu vreau să fiu eu cu mine. Și, mă rog, cu Puf, că el e omniprezent. Îmi place să meditez. Dețin un amalgam de gânduri, cărora îmi place să le dau sens.

În afara responsabilităților, n-o să dau curs niciunui lucru care nu-mi aduce acel confort psihic pe care-l caut atunci când fac ceva. Probabil că de unii am fost deja trecută în baza de date a ciudaților dar, sincer, nici nu aspir la vreun oscar de popularitate. Oamenii cu care interacționez frecvent sunt puțini, dar buni. N-am nici o inimă prea încăpătoare, nici răbdare și nici energie pentru o eventuală aglomerație. Pe net e mai ușor de gestionat socializarea. Mesajele din partea mea ajung mai repede la destinatari din taste, decât de la însămi, personal, deci un șapte aș lua lejer la examen.

Enjoy the silence :)