by

Facebook dilemma

Prima dată când mi-am făcut cont pe Facebook, l-am șters imediat, pentru că, pe lângă faptul că era un haștemele simplu, nu am găsit niciun motiv întemeiat pentru care l-aș frecventa.  Din același motiv, încă nu mă atrage Twitteru’. Nu-mi doream încă un haifaiv neinteresant, confundat de foarte mulți cu un site de matrimoniale, în care era expusă marfa.

Sindromul s-a răspândit repede și inerția m-a determinat să-l reactivez. Trebuia să înțeleg ce era așa interesant acolo, de chiar și cei mai serioși prieteni ai mei, care sunt anti oriceținedeprostie, îl folosesc. Mi-am selectat foarte bine lista de prieteni, cu promisiunea că mai mult de 100 de oameni nu încap în inimioara mea virtuală.

Apoi am descoperit ”utilitatea” lui: sunt la curent cu viața oamenilor care mă interesează, prin pozele, evenimentele și activitățile lor, nu trebuie să deschid jde mii de site-uri ca să citesc știrile și mi-am făcut din asta un tabiet. Îmi place foarte mult ca, dimineața la cafea, să mă pun la curent atât cu ce-au mai făcut prietenii, dar și cu ce se mai întâmplă în lume. Realizez că, acum am mult mai multe informații despre cei apropiați.

Practic, astăzi, cam tot ce se întâmplă în jurul nostru, trece prin Facebook. Este, poate, singurul loc care cuprinde toate evenimentele sociale. Nu vreau să-i mai aud pe cei care au cont că este o tâmpenie, că ei nu-l folosesc și că, de fapt, nu sunt deloc interesați. Hai să ne asumăm puțin responsabilitatea faptelor noastre :) Știu că e frustrant să admiți că ești în rândul lumii și ți-ai dori să te detașezi de majoritate, ca să fii special, dar nu văd vreun impediment major.

Îmi place că e accesibil atât pe calculator, cât și pe telefon, asfel nici nu reprezintă vreun stres. Pentru cei care cred că lumea stă non stop acolo, trebuie să vă spun: 1) pe timpul lui, fiecare face ce vrea. 2) nu ai ce face acolo mai mult de o oră jumate pe zi (cumulat).
Nu știu în ce condiții aș renunța la el, dar deocamdată are o contribuție plăcută în existența mea, așa că…cheers!