by

E Iunie, e Joi

Deja mă resemnasem cu ideea că va fi pentru a doua oară când Horia Brenciu cântă la Iași, iar eu ratez momentul. Cu trei ore înainte să înceapă cântarea, primesc telefonul salvator: s-a găsit o masă de CINCI persoane, deci nu numai că mergeam, dar mai puteam lua pe cineva! Așa că am început să iau agenda telefonică la rând. Nimeni nu voia. O aveam într-un colț al creierului pe profa mea preferată, dar am zis că nu îndrăznesc, pana mea, poate femeia are treabă, nu-i place, n-are chef. Totuși o sun:
– Bună seara!
– Bună!
– Vă place Horia Brenciu?
– Da!
– E în seara asta la 11. Avem masă, mai puteți lua pe cineva.
– Ok. Ne vedem în față la Dublin, la 10.30.
Mai spontan de atât nu există.

Concertul a fost senzațional. Omul ăsta e argint viu pe scenă! Toți oamenii din trupă sunt adevărați maeștri în a face publicul să se simtă extraordinar de bine. Show-ul a fost plin cu surprize plăcute, momente speciale, momente nebune, momente de vis. Publicul a fost înnebunit, de vreo trei ori i-am chemat înapoi pe scenă, în ciuda faptului că, la un moment dat, Brenciu ne-a zis ”da’ duceți-vă, dragilor, acasă, la somn!” :) Nu, noi nu voiam să plecăm, noi mai voiam să ne cânte! :)

La un moment dat, cum dănțuiam eu acolo, văd un omuleț care se uita lung la o bancnotă de 1 leu. Am început să râd isteric și îi zic:
– Scuză-mă că te întrerup, dar ce are așa deosebit bancnota aia, de nu-ți poți lua ochii de la ea?
– Cred că…sunt singurii bani pe care-i am în buzunar, îmi zice el timid.

După concert, nu-i venea nimănui să meargă acasă, așa că am mers într-un pub să schimbăm idei, impresii, filosofii. Nu v-am zis că lumea era fascinată de profa mea, care chiar știe să se distreze și cu care poți să ai, oricând, câteva zeci de discuții interesante, pe orice subiect.
A fost o seara memorabilă, consistentă, cu lume de calitate, iar ciorba de a doua zi a fost dumnezeiască.