by

Din viața unei femei, să luăm aminte.

Capitolul I

Dacă ar fi să fac un top al chestiilor pe care le urăsc cel mai mult în existența mea, vizita la doctor s-ar încadra undeva în primele cinci locuri. N-are cum să fie de bine, asta e clar. Iar ca femeie, vizitele astea se înmulțesc o dată cu trecerea timpului. Și vine ziua când sexu’ frumos se duce să-și facă vizita de rutină la ginecolog. De când bântuie cancerul peste tot, fiecare scoate 150 de lei o dată cam la jumătate de an, pentru a-și vedea de sănătate.

Și cum intri în cabinet, începe distracția. Alături de alte stânjenite, aliniate frumos pe scaune, îți aștepți cuminte rândul, încercând să cauți în privirea fiecăreia motivul vizitei. Și ajungi pe scaunul special creat pentru a expune jumătate din splendoarea ta. Mamă, și te iau toate căldurile, și nervii, și adrenalina, când te gândești că în următoarele minute, două valve de metal își fac loc în orificiul prețios. Nu știu despre voi, dar eu sunt total împotriva corpurilor străine introduse în oricare dintre orificii.

Și mai sunt păcătoase fricoase ca mine, care fac ca toți dracii și numai ce aud ”stai, dragă! păi la sex tot așa faci?” Moment în care iau foc instant. De parcă avusesem un preludiu nemaipomenit cu valvele alea, timp în care mi-au făcut un chef nebun și parcă se pregăteau să-mi ofere cel mai tare orgasm din viața mea! Dacă tu ca femeie, ca ginecolog, ai impresia că aduci vreo secundă cu iubitul meu sau controlul ăla îmi conferă vreo plăcere, ghici ce veste am pentru tine! Și nu mai continui, pentru că, da, te-ai prins, vorbeam retoric.

Și se mai întâmplă ca păcătoasele să rămână însărcinate. N-am să înțeleg prea curând de ce, dar presupun că există un moment în viața unei femei, când se scoală piticul suprem și-i spune: vrei să fii mamă! Și-i vine sorocul. Dacă face cezariană, mai e cum mai e, dar dacă naște natural, aia e! Se trezește câte o asistentă neunsă cu suficientă șpagă pentru atenția-i prețioasă, să spună ”hai dragă, dar când l-ai conceput ți-a plăcut, nu? ei, acum îndură!” Nici nu mai e nevoie să vă spun ce dureri animalice sunt atunci când o femeie naște, dați voi un search pe youtube. Dar vă spun cum îți dorești să-i scoți ăleia ochii, doar pentru că e o vacă proastă, care, cu siguranță a fost într-o situație de genul și știe câtă emoție și durere este atunci când aduci un copil pe lume, dar ignoră. Mi-e silă să știu că într-un moment de ăsta femeile sunt tratate ca niște vaci gestante, pregătite de fătat.

Și iar mă refer la muritoarele de rând, pentru că majoritatea naște în spitale, nu prin clinici private. La particular ești tratat mult mai bine. Măcar de fațadă. Măcar nu se răsfrâng asupra ta frustrările nehormonatelor care  au avut o zi proastă. Măcar teama că nu sunt indinspensabile le-ar putea motiva să schițeze un zâmbet și să nu dea chixuri.

Am așa un feeling că asta se va transforma într-un serial, așa că țineți aproape pentru capitolul doi.