by

Biserica și Preoții – Actualizări disponibile?

Am dat de televizor și m-am oprit la o emisiune pe Trinitas Tv, unde era invitat părintele Iustinian Stoica, care, din câte am înțeles, are domiciliul pe Muntele Athos.
Tema emisiunii era păcatul avortului, iar preotul a devenit foarte furios pe otrăvurile de contraceptive cu care femeile își maltratează trupul, despre orgiile cuplurilor care trăiesc în păcat, despre copiii nesănătoşi care ies din cei care nu erau virgini, despre adevărata menire a femeii pe acest Pământ, aceea de a se procrea, despre faptul că poporul român va dispărea din cauză că, în loc să ne înmulțim, mergem prin străinătățuri și, în principiu, nu suntem oameni serioși și credincioși.

Interlocutorul său, tot preot, a adus în discuție faptul că tinerii își încep viața sexuală din ce în ce mai devreme și e bine să fie informați și contraceptivi, în special pentru bolile cu transmitere sexuală. Răspunsul a venit clar că nu e în orânduirea creștină, că-s lucrări satanice, practicate ca să decimeze lumea. Că astea au apărut acum, în ultimele decenii. Că înainte nu exista așa ceva. Că nu se învăța așa ceva în școlile de moralitate creștină. Că din cauza comunismului lumea și-a pierdut credința.

Aș fi de acord că fătul este un adevăr științific, o persoană umană deplină ”cu drept de cetățean”, așa cum spune preotul, însă pe lângă faptul că avortul este o traumă pentru cei implicați, mai trebuie să trăim și cu povara că este un mare păcat. Așa cum ne asumăm orice faptă a vieții noastre, tot așa nu ar trebui să judecăm deciziile nimănui. Doar femeia își cunoaște motivele și, dacă totuși nu e ilegal, înseamnă că cineva a gândit asta din toate punctele de vedere.

La un moment dat, părintele spune (citându-l pe părintele Cleopa) că cei care nu vor copii, să nu se căsătorească, pentru că nu fac decât să transforme căsătoria într-o prostituție, legalizată prin nuntă. Spune că ne-am animalizat și ne-am dat libertatea să facem cu trupul nostru ce dorim. Nu se delimitează, însă, drepturile noastre cu drepturile pe care spune că Dumnezeu le are asupra noastră.
Explică și faptul că din cauza asta femeile dezvoltă tot felul de cancere.

Acum, probabil v-ați aștepta să închei cu niscaiva miştouri, însă sincer e tare tristă abordarea asta.
Am trăit sentimentul și am văzut în jur oameni care, atunci când nu găsesc un sprijin în nimeni și nimic din jur, se întorc către Dumnezeu. Poate nu au neapărat un duhovnic, dar se roagă. Mai merg la biserică și au un moment de pace. Știu despre ce vorbesc, pentru că pe mine m-au salvat astfel de momente de câteva ori.

Avem dreptul de a alege, dar nu putem face orice. Fericirea supremă este îndreptată spre Dumnezeu, dar ni se explică în termeni învechiți, pe care nu-i putem interpreta și aplica în viața de zi cu zi. Sincer, sunt foarte receptivă la orice fel de învățături, însă nu prea am înțeles cum ar trebui să trăiesc.

Nu a fost deloc convingător pentru cei care şi-ar dori să se (re)aproprie de Dumnezeu. Practic, n-ai absolut nicio şansă să ajungi în Rai. Te face să crezi că ai așa multe păcate, încât n-ai nicio opțiune, decât să continui. Măcar ești perseverent.
Taberele astea două de (ne)credincioşi vor avea mereu de disputat argumente, dar asta nu e deloc o abordare sănătoasă și constructivă.
Dacă ni se bagă pe gât teorii și ni se închide gura să acceptăm, fără să ne răzvrătim cu alte curiozități sau explicații, e o modalitate total eronată să ne (re)apropiem de Biserică.